Previzualizare referat Opera literara EO
Publicat în 1938, romanul „Enigma Otiliei” apare la sfârşitul perioadei interbelice, de puternică afirmare a speciei. Romancierul îşi trădează formaţia de critic literar, deoarece comentariul vieţii înfăţişate în roman trece înaintea vieţii create. Teoreticianul romanului românesc optează pentru romanul obiectiv şi metoda balzaciană, dar scritorul depăşeşte programul estetic, realizând un roman al „vocaţiei critice şi polemice”.
Opera literara EO este roman prin amploarea acţiunii, desfăşurată pe mai multe planuri, cu conflict complex, la care participă numeorase personaje. Este roman realist prin: temă, structura închisă, specificul secvenţelor descriptive, realizarea personajelor, dar depăşeşte modelul realismului clasic, al balzacianismului, prin spiritul critic şi polemic, prin elemente ale modernităţii.
Proza realist-obiectivă se realizează prin naraţiunea la persoana aIIIa. Viziunea „dindărăt” presupune un narator obiectiv, detaşat, care nu se implică în faptele prezentate. Naratorul omniscient ştie mai multe decât personajele sale şi, fiind omniprezent, el controlează evoluţia lor ca un regizor universal. El plăsmuieşte traiectoriile existenţei personajelor, dar acestea acţionează automat, ca nişte marionete.
|