Previzualizare referat Teoria controlului administratiei publice
FUNDAMENTE CONSTITUTIONALE ALE CONTROLULUI EXERCITAT ASUPRA ADMINISTRATIEI PUBLICE
România este proclamată prin art. 1 alin. (3) „stat de drept”, iar prin art. 16 alin.(1) şi (2) se instituie principiul „egalităţii tuturor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări”, coroborat cu acela că „nimeni nu este mai presus de lege”.
Art. 1 alin. (5) face vorbire despre „respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor” ca reprezentând o îndatorire fundamentală a oricărui cetăţean, respectiv a fiecărui subiect, de drept public sau de drept privat.
Legea fundamentală, în afara acestor dispoziţii care duc implicit la ideea de control, conţine şi numeroase prevederi care consacră în mod expres diferite forme de control exercitat asupra administraţiei publice, pe care ne-am îngădui să le grupăm în mai multe categorii:
a) Forme de control necontencios exercitat asupra administraţiei centrale
- activitatea Preşedintelui este aşezată, prin mai multe dispoziţii constituţionale, sub controlul Parlamentului, exemplu art. 92 alin. (2) şi (3) care reglementează măsurile pe care le poate dispune Preşedintele în cazul unei ameninţări armate; art. 95 şi art. 96 instituie cele două forme de răspundere a Preşedintelui, cea penală şi cea politică, acestea implicând, de asemenea, organul reprezentativ suprem, alături de alte subiecte de drept public; art. 100 consacră un control indirect al Parlamentului asupra Preşedintelui, care rezultă din contrasemnarea unora dintre decretele acestuia de către Primul-Ministru, care, alături de Guvern, răspunde politic în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate, inclusiv pentru decretele Preşedintelui pe care le-a contrasemnat.
|