Previzualizare referat Modelarea si simularea unor echipamente ale sistemelor hidraulice automate Modelarea si simularea unor echipamente ale sistemelor hidraulice automate Motorul electric transformă energia electrică în energie mecanică, deci, la nivelul său, se realizează prima conversie C1, apoi, generatorul hidrostatic transformă energia mecanică în energie potenţială de presiune, realizând astfel cea de a doua conversie C2, energie care – preluată de elementele de reglare şi control – este transformată în mod convenabil în concordanţă cu programul de funcţionare al instalaţiei şi transmisă apoi motorului hidraulic. La nivelul motorului hidraulic (circular sau liniar), se realizează ultima conversie de energie C3, din energie hidraulică în energie mecanică, transmisă apoi organului activ al sistemului de acţionare. Spre deosebire de sistemele hidraulice automate în accepţiune clasică, având o mărime de intrare xi şi o mărime de ieşire xe (figura 1.2), sistemul hidraulic automat din figura 1.1 este prezentat în accepţiune sistemică, ca un sistem multivariabil, în care elementele componente (blocurile 1…5) sunt cuadripoli sau sexapoli, iar liniile de conexiune (polii) reprezintă suportul de informaţie a variabilelor.
Sistemul de acţionare global presupune existenţa unei mărimi electrice (U,I), mecanice (n1; n2(v); n(v); M1; M2(F); M(F)) şi hidraulice (Qp; QM; pP; pM), ordonate într-un anumit fel în concordanţă cu modul de transmitere a energiei sau informaţiei. Mărimile U, n1, QP, QM, n2(v) şi n(v) sunt denumite variabile directe sau de mişcare, prin intermediul acestora realizându-se caracteristica de frecvenţă a sistemului, iar mărimile M(F), M2(F), pM, pP, M1, I – variabile de efort, ceea ce presupune rezerva de putere a sistemului pentru crearea forţei sau momentului necesar învingerii forţelor sau momentelor rezistente la organul de lucru. |

Linkuri utile