Previzualizare referat Zodia Cancerului
Romanul este prin esenţă complex, de mare întindere, creator de viaţă, această specie a genului epic se mulează cel mai bine pe Sadoveanu, considerat de critica literară un „evocator neîntrecut de oameni şi locuri, de oameni din popor şi de locuri bogate [...] urmaş al rapsozilor din popor şi al cronicarului Neculce”. Opera sa marchează un moment în literatura română, anul 1904 fiind considerat anul Sadoveanu datorită unei remarcabile activităţi editoriale: „Povestiri”, „Şoimii”, „Crâşma lui moş Precu” şi „Dureri înăbuşite”.
De la prima încercare de roman din 1705 a lui Dimitrie Cantemir „Istoria Hieroglifică” şi primul roman adevărat al literaturii române: „Ciocoii vechi şi noi” de Nicolae Eilimon, în epoca paşaptistă romanul este slab reprezentat – din cauza lirismului excesiv, cultivarea misterelor, personaje schematice, etc. – pentru a se revigora prin Duiliu Zamfirescu cu „Ciclul Comănescenelor” şi Slavici cu „Mara”, la Sadoveanu, ultimul mare scriitor-model prentru romanul modern al epocii interbelice, promovat de Liviu Rebreanu, Camil Petrescu şi Hortensia Papadat-Bengescu, romanul evoluează prin Mircea Eliade, Anton Holban până la Marin Preda, Eugen Barbu, Vasile Breban şi Augustin Buzura.
Mihail Sadoveanu şi-a conturat viziunea estetică unitară, în centrul căreia a aşezat un motiv recurent: raportul im-storie. Dintre operele cu caracter istoric amintim: „Neamul Şoimăreştilor”, „Zodia Cancerului”, „Fraţii Jderi”, „Nicoară Potcoavă”. În toate acestea a înfăţişat trecutul poporului român, cu bătălii crâncene, cu eforturi uriaşe de supravieţuire, cu revolte împotriva clasei boiereşti şi a unor domnitori egali prin lăcomie, cu exoduri dureroase şi repatrieri târzii ori neîmplinite cu instincte războinice, armonizate totuşi cu cele erotice.
|
