Referate

Previzualizare referat Zalmoxis si imortalizarea

Herodot declară că geţii „sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci.(…) Ei se cred nemuritori (…) credinţa lor este că ei nu mor şi că cel care piere se duce la Zalmoxis, o fiinţă divină.”
„Aceiaşi traci, altădată, când tună şi fulgeră, slobodă săgeţi în aer împotriva cerului, ameninţându-l pe acest zeu: căci ei nu cred că există vreun alt zeu decât al lor.”
Zalmoxis ar fi fost un vechi sclav al lui Pitagora. „Apoi, câştigându-şi libertatea, ar fi dobândit avuţie multă şi, dobândind avere, s-a întors bogat printre ai lui. Cum tracii duceau o viaţă de sărăcie cruntă şi erau lipsiţi de învăţătură, Zalmoxis acesta (…) a pus să i se clădească o sală de primire unde-i găzduia şi-i ospăta pe cetăţenii de frunte; în timpul ospeţelor, îi învăţa că nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii lor în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururea, vor avea parte de toate bunătăţile. În tot timpul cât îşi ospăta oaspeţii şi le cuvânta astfel, pusese să i se facă o locuinţă sub pământ. Când locuinţa îi fu gata, se făcu nevăzut din mijlocul tracilor, unde stătu ascuns timp de trei ani. Tracii fură cuprinşi de părere de rău după el şi-l jeliră ca pe un mort. În al patrulea an se ivi iarăşi în faţa tracilor şi aşa îi făcu Zalmoxis să creadă în toate spusele lui. Iată ce povestesc (elevii) c-ar fi făcut el. Cât despre mine, nici nu pun la îndoială nici nu cred pe deplin cele ce se spun despre el şi locuinţa lui de sub pământ; de altfel, socot că acest Zalmoxis a trăit cu multă vreme mai înaintea lui Pythagoras;”